Clapton si Winwood la Bucuresti, sau cum am ajuns sa am din nou "credinta oarba" in blues (FOTO+VIDEO)
Vreau sa incep materialul acesta cu o marturisire: nu am fost niciodata un mare fan al lui Eric Clapton sau al lui Winwood. Le-am ascultat muzica destul de mult, in perioada in care imi construiam cultura muzicala si, desi pot sa va enumar proiecte, albume, ani de aparitie, tracklist-uri si alte asemenea, niciunul dintre acestea nu pot sa spun ca m-a impresionat extraordinar de mult. Aseara mi-am dat seama ca nu ascultam corect.Clapton si Winwood sunt, in principal, muzicieni de blues. Iar blues-ul nu este un gen muzical care sa-si comunice mesajul foarte eficient de pe o inregistrare, indiferent cat de inspirata ar fi ea. Stiam asta, dar am avut nevoie sa mi se mai reaminteasca o data.Un pic de istorie: cea mai cunoscuta colaborare a lui Eric Clapton cu Steve Winwood a constituit-o proiectul Blind Faith, din care mai faceau parte Ric Grech (bas) si Ginger Baker (tobe), fost coleg cu Clapton in power trio-ul Cream. Blind Faith a scos un singur album, in 1969, care a fost mai faimos pentru faptul ca avea pe coperta o adolescenta pe jumatate dezbracata decat pentru muzica excelenta de pe el. Asa cum era de asteptat, casele de discuri americane au refuzat sa distribuie albumul cu coperta originala, inlocuind-o cu o poza a trupei. Englezii n-au avut nicio problema, probabil pentru ca ei asculta muzica cu urechile.Dar sa revenim la ale noastre. Vineri, 11 iunie 2010, Eric Clapton si Steve Winwood au cantat in Bucuresti, pe stadionul de atletism "Iolanda Balas-Soter". Nu sunt mare admirator al concertelor in aer liber la care se sta pe scaun, insa aici chiar mi s-a parut potrivita alegerea. Am ajuns la stadion pe la ora 19.00 si, dupa o mica leapsa cu jandarmii, care, atunci cand ceva le depaseste competentele, practica faimosul joc romanesc al aruncatului pisicii, am reusit sa-mi iau acreditarea si sa intru. Uitandu-ma un pic in jur, am observat ca media de varsta a publicului era mult mai mare decat la alte concerte de asemenea factura. Totodata, si gradul de civilizatie mi s-a parut mai mare. Sa fie oare o legatura?Cantarea nu a intarziat prea mult, iar atunci cand au sunat primele acorduri, cateva mii de gaturi s-au intins sa vada daca e adevarat, daca ERIC CLAPTON, sau GOD, cum ii mai spuneau fanii prin anii '60, e intr-adevar pe scena. De altfel, am si observat un domn care purta un tricou imprimat probabil special pentru concertul asta, pe care scria mare "Clapton is GOD". Clapton si Winwood incep direct in forta, iar lumea incepe sa danseze, chiar si fetele de la ambulanta. Piesele au fost alese foarte echilibrat - melodii din perioada Blind Faith (Had To Cry Today, Presence Of The Lord, Can't Find My Way Home), hituri ale lui Clapton/Cream (After Midnight, Layla, Cocaine, Key To The Highway, Crossroads Blues) sau coveruri tribut (Voodoo Chile - Jimi Hendrix, Georgia On My Mind - Ray Charles).Concertul a avut si o dinamica aparte, pe care n-am mai intalnit-o pana acum. In vreme ce multe trupe incep lent, aerisit, iar pe parcurs intra in "overdrive", cantarea celor doi a avut mai multe suisuri si coborasuri de intensitate. Au inceput electric, ritmat, pentru ca spre mijlocul concertului sa se aseze pe scaun, sa scoata doua chitare acustice si sa cante cateva piese asa cum trebuie - natural, barebones, fara artificii tehnice care sa eclipseze muzica. Publicul a fost extrem de incantat de varianta acustica a faimoasei piese "Layla", ocazie cu care am vazut si eu, pentru prima oara la un concert in Romania, un public capabil sa bata ritmul din palme perfect. Dupa bucata acustica, Clapton si Winwood au dat din nou amplificatoarele mai tare si si-au luat in primire chitarele electrice, pentru a incheia concertul energic. Au fost bisati, s-au intors, au mai cantat o piesa si asta a fost tot.Nu v-am explicat prea bine ce vroiam sa spun la inceput cu faptul ca nu am ascultat corect pana acum. Ei bine, toate inregistrarile cu Clapton pe care le-au auzit pana acum (pentru ca pe el l-am ascultat mai mult), chiar si cele live, nu reusesc sa captureze nici de pe departe energia pe care o transmite un astfel de concert. Pentru ca blues-ul e o muzica de stare, ea trebuie ascultata si asimilata acolo, la "locul faptei". Ca sa poti aprecia la adevarata sa valoare un concert cum a fost cel de vineri, trebuie sa fii acolo, sa poti vedea pe viu ce fac muzicienii si cum raspunde publicul. Trebuie sa-l vezi pe Eric "Slowhand" Clapton, rezervat in gesturi, ca de obicei, dar care canta cu un feeling extrem, si pe Steve Winwood, pe fata caruia vezi clar placerea de a se afla pe scena.Multumesc, Clapton si Winwood, m-ati facut sa nu mai fiu plictisit de blues!GALERIE FOTO CONCERT ERIC CLAPTON & STEVE WINWOOD LA BUCURESTI Setlist:1. Had To Cry Today2. Low Down3. After Midnight - Presence4. Glad - Well Alright5. Tuff Luck6. While You See A Chance7. Key To The Highway 8. Maniac9. Crossroads Blues/Tell The Truth10. Georgia On My Mind11. Drifting12. How Long13. Layla14. Can't Find My Way Home15. Gimme Some Lovin'16. Voodoo Chile17. Cocaine18. Dear Mr. FantasyP.S.: As fi vrut sa va arat si niste poze interesante de la concert, insa stiam ca nu se fotografiaza. Cu toate acestea, cand am ajuns acolo am descoperit ca toata lumea avea aparate foto, mai putin eu. Poate mai incolo.Am fost salvati! Prietenul nostru Cristi Dragan ne-a trimis un set de poze, pe care le puteti vedea mai sus, precum si in galeria foto.